Cătălin

Numele meu este Cătălin și provin dintr-o familie creștin–ortodoxă. Am o soră mai mică și o familie care m-a iubit necondiționat de când eram mic. Fiind primul copil și băiat, pe deasupra, eram răsfățatul familiei, bunicii erau primii care mă răsfățau. Primeam tot ce îmi doream, iar atunci când greșeam sau făceam numai ce pofteam, eram de cele mai multe ori lăsat în pace.

La școală, încă din clasa I, nu am luat premiu din cauza purtării, nici măcar în clasa I nu am avut 10 la purtare. În schimb îmi plăcea matematica. În clasa a IV-a am fost olimpic la matematică, unde am ajuns chiar la faza pe capitală. Odată cu trecerea în clasa a V-a, au început absențele și problemele mai mari în viața mea.

În clasa a VII-a am spart biblioteca școlii, de unde am furat multe cărți cărora le-am dat foc. Aceasta a fost prima mea experiență cu poliția. Părinții mei au plătit toate pagubele și astfel am scăpat. Încă de mic, atunci când am descoperit banii (valoarea lor), i-am iubit mai mult decât orice pe lumea asta. Am început să fur, prima dată mărunțișul din buzunarele părinților, dar odată cu trecerea timpului am avansat la bancnote.

După revoluție am început să fur mai serios: spărgeam mașini și magazine. După câțiva ani, un băiat din anturajul meu a început să se drogheze. La început nu înțelegeam de ce. S-a drogat într-o seară după ce spărsesem un magazin, urma să împărțim ce furasem, el și-a făcut o țigară cu heroină, iar eu i-am cerut să îmi dea și mie. Nu a refuzat, și din acel moment a început lungul meu drum al dependenței.

Am început să consum heroină, la început o dată la 3-4 zile, dar treptat am ajuns la mai multe doze zilnic. În doi ani de zile am trecut de la țigara cu heroină la heroina injectabilă. Nu știam ce înseamnă dependența, dar chiar asta experimentam, corpul îmi cerea din cel în ce mai mult.

Începusem să fur de la oricine. Nu mai aveam scrupule deloc. Furam din casă, din magazine, de prin mașini și de la prieteni. Treptat am rămas fără prieteni buni, nu mai eram decât eu și câțiva „prieteni” cu care mă drogam.

Au apărut și problemele cu poliția, din ce în ce mai dese. În 2003 am fost arestat și am făcut 3 ani de închisoare pentru furt. Atunci am crezut că poate în închisoare voi reuși să scap de droguri. Mai încercasem și când eram în libertate să renunț la droguri internându-mă în spital, dar după 2 – 3 săptămâni ieșeam și mă reapucam de ceea ce „știam să fac mai bine” – droguri și furt. Nu a fost cum am sperat, închisoarea nu m-a putut ține departe de droguri, pentru că și acolo mă drogam. Nu la fel de mult ca afară, dar mă drogam și acolo.

După ce am ieșit din închisoare, am plecat în Italia, unde m-am reapucat să fac ce „știam cel mai bine”: să fur și să mă droghez. După câteva luni m-am întors în țară, cu gândul de a renunța la droguri. Pierdusem deja prea mult – 3 ani de libertate, bani, prieteni, aproape și familia. Am înlocuit heroina cu metadona, apoi cu suboxona. Între timp am cunoscut o fată care era exact cum îmi doream: cuminte, muncitoare și frumoasă.

În timp ce ne planificam nunta, am descoperit etnobotanicele, care din nou au început să îmi distrugă viața, care nici așa nu era complet restaurată. Mi-am dat seama că, dacă continuam să mă droghez, urma să-mi pierd soția și orice șansă de a avea o viață normală. Așa că m-am hotărât să mă internez din nou în spital, unde am cunoscut echipa Teen Challenge. Am auzit povești asemănătoare cu a mea și eram decis să încerc. Dacă alții au reușit, de ce nu aș putea și eu? Astfel, am mers la centru și chiar dacă la început nu înțelegeam totul, și chiar dacă îmi era greu, nu am renunțat la gândul de a mă schimba. Un lucru îl știam: nici o schimbare nu este ușoară și orice lucru bun cere sacrificiu.

Când eram de aproximativ 6 luni în programul Teen Challenge, văzând și simțind schimbările din viața mea, am decis să părăsesc programul, crezând că sunt deja bine. A fost cea mai mare capcană pe care diavolul mi-a întins-o, pentru că eu credeam că nu Dumnezeu a făcut o minune, ci eu, prin forțele mele. Ajungând acasă, l-am scos treptat pe Isus din viața mea, nu mai citeam Biblia și nu mai mergeam la biserică. Nu mi-a luat mult să mă reapuc și de droguri. Atunci mi-am dat seama cât de slab sunt, și că fără Isus revin foarte repede la omul cel vechi. Am fost reprimit în programul Teen Challenge unde, de data aceasta, am tratat cu totul altfel relația mea cu Domnul Isus.

Citeam cât mai mult Biblia și voiam să descopăr cât mai multe despre Dumnezeu. Am început să mă rog pentru că am văzut puterea rugăciunii și am înțeles că toate meritele schimbării mele aparțin lui Isus. Acum știu care a fost motivul pentru care am primit harul lui Dumnezeu: trebuie să fiu o mărturie vie a puterii și bunătății Lui. Cred că planul lui Dumnezeu cu mine este de a mă implica și a-i ajuta și pe alți oameni care trec prin ce am trecut și eu.

În prezent număr 6 ani de când mă implic în lucrarea Teen Challenge și Îi mulțumesc Domnului pentru favoarea de a-I sluji în lucrarea Lui minunată. Mă bucur în fiecare zi de minunile și transformările pe care le face Dumnezeu în viața băieților. Și văd în fiecare zi bunătatea lui Dumnezeu în viața mea, atunci când mă uit la oamenii din viața mea și mai ales la familia mea — pentru că azi am un băiat de 3 ani, o mare binecuvântare din partea Domnului.