Maria
Alinare, pentru o mamă îndurerată
Viața Mariei Sipos își urma cursul firesc, cu bune cu rele, uneori liniștită și calmă, alteori învolburată ca un pârâu de munte neobosit în călătoria sa. Nimic nu prevestea însă schimbarea dramatică ce urma să vină, năruindu-i Mariei toate visurile, speranțele și planurile. Întâi i-a murit soțul, iar ea a rămas doar cu fiul ei, apoi s-a hotărât să își vândă apartamentul, pentru a putea cumpăra două garsoniere: una pentru ea, alta pentru băiat.
Imediat după vânzarea apartamentului, fiul Mariei nu a putut rezista tentației de a lua toți banii proveniți din vânzare, gândindu-se că aceasta e șansa lui la o viață nouă și lipsită de griji. Acesta a plecat în Ungaria, fără să-i spună nimic mamei sale, lăsând-o complet singură.
E greu de imaginat lupta ce se dădea în mintea Mariei, pe deoparte dragostea răbdătoare și iertătoare de mamă, dar pe de alta parte durerea și dezamăgirea că acesta a părăsit-o fără regret și fără a mai privi înapoi. Au urmat apoi doi ani grei pentru femeie, ani care au lăsat urme adânci și ireparabile în inima, sufletul și trupul ei. A locuit pe străzi, dormea pe unde apuca, uneori sub cerul liber, răbdând de frig iarna, adunând resturi de mâncare din tomberoane, de la coșurile de gunoi sau din mila altora. Uneori treceau zile întregi în care nu reușea să își facă rost de mâncare.
Tot pe stradă, ca să uite de necazuri și frig, a început să consume alcool sau spirt sanitar, devenind în scurtă vreme dependentă, un om al străzii fără căpătâi, fără speranță sau viitor. Apoi, de parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Maria a suferit un atac cerebral în urma căruia a ajuns pe patul unui spital din Oradea. Multe zile a zăcut la pat, în urma atacului cerebral rămânând paralizată pe partea dreaptă.
Având în vedere că Maria nu avea familie sau rude care să fi putut să o preia pentru îngrijire, a ajuns la centrul din Dumbrava, unde a găsit adăpostul și îngrijirea de care avea atât de multă nevoie. De atunci au trecut 13 ani, iar Maria, în continuare imobilizată la pat, încă speră ca fiul ei să o caute, să îl revadă.
